Un alt studiu de caz de la începuturile călătoriei mele în aplicarea tehnicii Bowen a fost o o pacienta care avea insomnii. Pe lângă faptul că adormea foarte greu, somnul îi era iepuresc, trezindu-se de câteva ori pe noapte. De mulți ani nu mai avusese un somn neîntrerupt de câteva ore.
Doamna lucra contabilitate la o firmă cu mulți angajați. Muntele de hârtii, termenele, problemele cotidiene și treburile casnice făcuseră din ea un robot, ajungând să funcționeze pe pilot-automat.
Nu se mai putea odihni și începuse sa ia xanax, fiindu-i foarte greu să adoarmă. Când a venit la cabinet în primele ședințe, fizic arăta foarte rău. Privirea îi era încețoșată, ochii mici, vorbea incoerent și nu putea să țină firul logic într-o conversație. Arăta de parcă era o persoană somnabulă.
La început nu am știut ce se întâmplă iar faptul că lua anxiolitice o făcea sa fie adormită, ca un om pierdut și debusolat.
Cum practica terapiei era săptămânală, femeia venea direct de la servici. După câteva săptămâni bune, nimic nu părea ca schimbă situația. Starea ei nu se îmbunătățea iar ea părea că-și pierde încrederea, atât în șansa ei de vindecare cât și în tehnica în sine.
Încercam să-i explic faptul că organismul are proprile metode de refacere iar timpul de vindecare este specific fiecături caz în parte. Mai ales în situația în care are de susținut o detoxifiere de substanțe chimice. Nu știam ce să-i mai spun, în afară de a-i da încredere persoanei sa meargă mai departe și să nu renunțe.
În cazurile în care corpul are de făcut o curățare atât de profundă se întâmplă adesea ca rezultatele să nu apară foarte repede iar clientul să-și piardă încrederea, mai ales dacă a încercat multe meotde și produse chimice până atunci, ajungând deja la limita disperării.
În astfel de cazuri elementul central este susținerea emoțională a persoanei pentru că este vital să nu întrerupă procesul. Este știut faptul că organismul uman își stabilește singur durata recuperării. Odată început acest proces, el are nevoie să fie susținut, pentru a-și atinge obiectivul.
Așadar, zi de vineri.
Încep primele mișcări și persoana cade într-un somn adânc în timpul terapiei. Când se întâmplă astfel este pentru că organismul scoate din priză mintea conștientă care opune rezistență vindecării. Prin somn, corpul își poate vedea liniștit de procesarea energiei vindecătoare care se activează.
Termin ședinta de terapie la ora 18.00 și persoana pleacă acasă. Apoi mă sună duminică să-mi povestească ce i s-a intâmplat. Plecând de la cabinet cu soțul și abia mergând de somnoroasă ce era, a ajuns acasă și s-a băgat direct la somn, nefiind în stare să facă nimic altceva. Soțul, știind câta nevoie de somn avea, a lăsat-o să se odihnească.
A dormit până a adoua zi la ora 20:00, deci peste 24 de ore, neîntoarsă. Când s-a trezit, era pregătită să plece la servici. Fiind seară, credea ca e dimineața devreme, ora ei de plecat la muncă. Începuse chiar să se agite, crezând că este în întârziere.
Soțul ei observând-o agitată și îmbrăcându-se pentru muncă, i-a spus să se liniștească, fiindcă e sâmbătă și nu are de plecat nicăieri. I-a aminitit că s-a culcat imediat ce s-au întors de la terapie și că s-a trezit abia acum. I-a spus că mâine este zi de duminică și încet-încet, a adus-o în stare de liniște și de prezent.
Ea mirată că a dormit atât de mult l-a întrebat cum de a lăsat-o să doarmă atât? Iar soțul a spus că exact de asta avea nevoie și că a încercat să păstreze liniștea ca să se poată odihni cât mai mult, știindu-i problema care persista de foarte mulți ani.
Când m-a sunat să-mi povestească, nu am putut decât să ma bucur, primind încă o confirmare despre eficiența procedurilor aplicate.
Pentru mine a fost o reușită. Pentru doamna, o fericire că, în sfârșit, a putut să doarmă. Atâtea ore de somn nu mai avusese în toată viata ei. Erau mai mult de 24 de ore de dormit în continuu. Corpul ei și-a făcut recuperarea zecilor de ore nedormite.
Persoana și-a continuat terapia, urmând un protocol complet de ședințe iar somnul ei a revenit la normal, reușind în fiecare noapte să doarmă 6-8 ore neîntrerupte.
I-a revenit vitalitatea, concentrarea atenției, pofta de viață, claritatea gândurilor s-a îmbunătățit considerabil și a renunțat la anxiolitice.
