Printre primele cazuri spectaculoase pe care le-am avut a fost o clientă care, în momentul când s-a prezentat în cabinet, avea o problema cu un picior. Unul era puțin mai scurt și femeia mergea șchioptând.
Asta se întâmpla acum mai bine de 10 ani când abia începusem să practic terapia bowen. În primele ședințe am aplicat mișcările specifice de echilibrare și recalibrare a organismului.
Aceste prime proceduri ajută corpul să revină la setările inițiale de sănătate. Începând cu a cincea ședință, doamna în cauză, a început să meargă normal după coborârea de pe masa de terapie, fără să mai șchiopăteze.
Atât clienta cât și eu ne-am bucurat să vedem acest rezultat într-un timp atât de scurt, având în vedere că își purta afecțiunea de câțiva ani buni.
A plecat din cabinet mergând perfect normal. La următoarea ședință, femeia s-a întors exact la fel ca prima oară, schiopătând. Am continuat procedura conform protocolului și, în momentul în care doamna s-a dat jos și a plecat acasă, mersul ei era din nou echilibrat.
La următoarea ședință, s-a întors iar șchiopătând. În acel moment, am înțeles că este vorba despre ceva mai profund și că trebuie să investighez mai mult și din altă perspectivă. În loc să continui cu procedurile bowen, am invitat-o să stăm de vorbă.
Într-adevăr, la vremea aceea nu știam atât de multe, nu citisem atâta, nu făcusem cursurile și formările pe care le am în prezent. Dar intuiția mea îmi spunea că ceva dă cu virgulă.
Îmi vine să o întreb așa “din senin”, la ce-i servește să fie bolnavă. În acel moment, doamna s-a deschis și mi-a povestit viața ei și atunci am înțeles care era pentru ea beneficiul bolii. Dezvoltase un atașament nesănătos față de “câștigurile” pe care i le aducea starea de a fi bolnavă.
Era pensionata pe caz de boală. Corpul ei strâmb nu putea să muncească, avea și dureri. Partenerul ei, mai tânăr cu 10 ani, completa partea financiară.
Cumva, cu seninătate și deschidere, a recunoscut ca tipul stă cu ea din milă. Totuși, suferința de a rămâne singură era mult mai mare decât adevărul că partenerul ei stă cu ea din milă.
Timp de mai mulți ani dânsa l-a susținut financiar, înainte să se îmbolnvească.
Acum, din perspectiva ei, mai mult inconștientă decât conștientă, ea considera că a venit rândul lui să o susțină așa cum făcuse și ea.
Dacă ar fi acceptat adevărul, asta ar fi înseamnat ca ea să piardă investiția pe care o făcuse în el și care, acum, se întorcea sub formă de sprijin din partea lui.
Și uite așa, am aflat împreună ca boala îi servea, îi aducea beneficii la care ea nu era dispusă să renunțe. Din acest motiv, ea pleca cu mersul drept și se întorcea legănat. O parte din ea prefera sa fie așa, strâmbă, decât să-și piardă bărbatul.
A început sa plângă când a conștientizat aceste adevăruri. Am discutat mult în acea sesiune, ajutându-o sa înțeleagă, ca să poată face de data asta, o alegere conștientă.
Uneori alegem să suferim cu un motiv anume, fără să ne dam seama. O discuție de acest fel îți poate clarifica mintea, îți poate arăta cauzele îmbolnăvirii tale prin redeschiderea amintirilor adânc îngropate, pe care mintea le-a ascuns ca să te protejeze de tine însuți.
Este uimitor cum subconștientul îngroapă adânc amintiri și motivele pentru care face asta. Apoi, cum în anumite ipostaze, le readuce la suprafață pentru a putea fi rezolvate și acceptate. Aceste ipostaze se traduc uneori în boli sau blocaje în evoluție.
Bolile vin și pleacă. Sau rămân atâta vreme cât îți place compania lor, deși această “plăcere” nu este o alegere conștientă, ci mai degrabă un comportament inconștient. Nu cred că există persoană căreia să-i facă plăcere să fie bolnavă în mod conștient.
Boala nu există decât să te învețe ceva. Ea vine ca urmare a unei conduite nepotrivite, ca urmare a unor alegeri nesănătoase, ca urmare a unor gânduri haotice și alegeri care nu te onorează pe tine, cel care ești cu adevărat.
